Și când toate astea se vor termina, tânjesc după o zi obișnuită.
Nici măcar una din aia specială din care știi că ai numa’ vreo 10 în toată viața.
O zi banală. Când e liniște în casă. Ai tăi dorm după prânz și tu iți termini cafeaua începută de dimineață zâmbind știindu-i bine. Ai vrea să deschizi ușa să-i vezi, da’ nu te-nduri să îi trezești.
O zi de miercuri, în care să mergi de dimineață la brutărie să-ți iei pâine artizanală și croissante, fără să te crispezi dacă auzi pe cineva strănutând în rând; după prânz, la piață să cumperi leurdă și flori proaspete, și mai vezi tu ce mai găsești; iar seara la plimbare pe stradă, orice stradă, să numeri copacii și scările de bloc.