Nu pot spune că am călătorit foarte mult. N-am fost in multe țări.
Dar dintre toate locurile pe care le-am văzut, cel mai tare m-a tulburat Israel.
Oricât de ateu, agnostic sau scientolog ai fi, e ceva în pământul ăla. E o energie vitală care vibrează, de la sunetul străzilor până la accentele idiș, reamintindu-ți constant că te afli în centrul omenirii. Simplul fapt că există viață si iubire în unele zone care par a fi de nelocuit, e aproape miraculos.
Mai întâi, au fost lucrurile care m-au izbit:
Tel Aviv e de departe cel mai contrastant oraș în care am fost vreodată. Penthouse-uri de lux în blocuri turn cu vedere spre clădiri dărăpănate, despre care ai crede că sunt nelocuite când, de fapt, costă cât un munte.
Unele din cele mai frumoase bucăți de street art din câte am văzut, multe cu tematică religioasă.
Soldați samsonieni, înarmați, bărbați și femei, care roiesc pe străzi, iar în pauză, se așează la masa de lângă tine (cu tot cu semi-automata) să-și mănânce liniștiți kugelul.
In general, viața curge liniștit între arabi și evrei, conform status-quo-ului cunoscut de ambele comunități. Însă viteza cu care escalează o discuție cu potențial tensionant între arabi și soldații israelieni, e mai rapidă ca o petardă într-un butoi cu pulbere.
Apoi, uitându-mă mai atent, am văzut lucruri care m-au înduioșat:
Comunitatea de evrei ortodocși, cu perciuni și tzizit atârnându-le de la tallit pe sub haină, pe lângă care mi-era jenă să trec pe aceeași parte de trotuar sau, God forbid, să mă uit direct.
Ospitalitatea arabilor, cu mese interminabile de salate vegetariene (inclusiv cea mai bună salată de vinete din viața mea) și deserturi delicioase.
Femeile de o frumusețe mitologică, jucându-se cu copiii lor pe plajă, intr-o tandrețe care-ți înmoaie sufletul.
... și multe altele.
După cum spuneam la început, indiferent de relația ta cu religia, Israel e o experiență desăvârșită, eminamente spirituală, înainte de orice, care te face să îți pui întrebări și să-ți găsești răspunsuri.
Un preot spunea că odată ajuns in Ierusalim, vizitatorii se “molipsesc” și își doresc să revină iar și iar, să se hrănească din nou din energia locului de unde toate au început. Nu știu cum e pentru altii, dar eu abia aștept să merg din nou.
Și pentru că săptămâna asta dinaintea Paștelui mi-a fost cu atât mai mult gândul la Israel, m-am bucurat să pătrund în lumea Ierusalimului urmărind Shtisel - un serial despre viața intr-o familie de evrei ortodocși - departe de violența emoțională din Unorthodox.
Sursa foto: Tel Aviv, arhiva personală
Unorthodox https://www.netflix.com/it-en/title/81019069